„Draga” tatic al copilului meu,

Fuga de responsabilitate nu este sport. E imaturitate, teama de a-ti recunoaște propriile greșeli și lipsa de asumare. Cum ma poti întreba pe mine dacă sunt fericită, când copilul plange ca nu ti-ai ținut cuvântul de a veni să o vezi… Pentru ca ploua…?! Va vedeti la vara, atunci?! De ce as fi eu vinovată ca am spus stop unei relații cu un copil mare, care a înșelat și a fost prezent doar fizic uneori în casa? Ce model masculin îi poti tu oferi în aceste condiții? Dacă vrei sa faci ceva.. Caută soluții, pentru ca daca ai căutat scuze, nu ai vrut cu adevărat… Sa ii spui apoi ca „poate” ajungi a doua zi? :)) ii faci rău prin simpla nepăsare. Și refuz sa iti accept acuzele ca e vina mea, pentru ca am vrut să divorțam. Ai divorțat de mine, nu de copilul tău! În al 12lea ceas asuma-ti asta și poartă-te în consecință. Nu o mai răni, ti-o indepartezi și iti va părea rău… Nu merită asta.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s